Când cuvintele ating inima...

Cum pot adăuga mai multe site-uri în contul meu?

2011-02-01T02:12:00.000+02:00

Cum pot adăuga mai multe site-uri în contul meu?

De Paşte

2009-04-19T22:19:00.007+03:00

În al morţii trist veşmânt
Îmbrăcat stă trupul sfânt
Flori de tainic legământ
Stau de veghe la mormânt
Cerul plânge după nori
Plâng şi stelele în zori
În grădină stau soldaţii
Să păzească piatra porţii

În amurgul răstignirii
A apus raya iubirii
Soarele pe cer s-a luminat
Dar în zorii îndurării
Către balta nemuririi
Din mormânt spre tronul slavei
Astăzi prinţul păcii a-nviat.

Ca un fulger luminat
În splendoare îmbrăcat
Piatra grea a răsturnat
Când un înger a zburat
Giulgiul albului veşmânt
Stă căzut chiar la pământ
Este gol astăzi mormântul
Oare unde e Preasfântul

Pe cărarea din grădini
Unde inima-ţi alini
Cel cu fruntea între spini
A-nviat să I te-nchini
Stă pe tronul din slăviri
Cu-a iubirii străluciri
Ne conduce-n drumul vieţii
În cetatea dimineţii...

Hristos a înviat! El să fie viu în inimile noastre, şi să avem in casele noastre pe sărbătoritul care trebuie să fie la sărbatoarea Lui!

Fiţi binecuvântaţi!

By yonutr

Tatăl meu...

2009-04-10T22:24:00.013+03:00

Credeam că părinții trăiesc veșnic...

N-am știut să îmi prețuiesc tatăl până în ziua în care l-am pierdut. A fost un om demn, care nu putea fi corupt niciodată, făcea lucrurile pentru oricine ca și cum le-ar face pentru el... Postarea de mai jos, am scris-o chiar în ultima seară în care l-am vazut. A venit acasă, m-a îmbrățișat, m-a feliciat pentru un examen admis și apoi am rămas singur pentru că el a întampinat pe fiica pe care nu a vazut-o demult... Amintirile sunt dureroase şi timpul nu vindecă, el doar face ca rănile să fie mai adânci, dar greul urmează de acum pentru că amintirea lui va rămâne veșnic în mințile noastre...

În dimineața zilei de 4 - Aprilie - 2009, o zi obişnuită pentru orice om, şi pentru noi de altfel, am plecat la muncă neştiind ce va urma să se întâmple. El într-o parte, eu cu fratele meu, chemaţi de unele persoane în altă parte, şi totul s-a întâmplat foarte repede... Undeva în jurul orei 9:30 a fost electrocutat şi în aceeaşi secundă a şi murit... 380 de volţi au intrat şi au ieşit din el într-o fracţiune de secundă, o clipa care a devenit un infern pentru cei din jurul lui, colegii de muncă. A urmat un întreg proces. În primă fază am ştiut că el a căzut de pe un pod şi s-a lovit dar nu foarte grav, apoi, am aflat defapt că lucrurile sunt puţin mai complicate. Mă rugam Domnului "...şi chiar de-ar fi să îl îngrijesc toată viaţa, doar să fie alaturi de mine..." dar nu a fost să fie aşa. Stupoarea cu care am aflat vestea a fost cu atât mai mare când am ajuns acasă şi am realizat că defapt nu e glumă şi că tatăl meu e întradevăr mort. Nu ştiam ce să fac, cum să reacţionez... Era prea dureros să mă descarc de sentimentul care mă măcina... Am ajuns de la locul din care am pornit repede la aflarea primei veşti şi am încercat să fiu tare, să întăresc pe cei din jurul meu, mămica, fraţii... Dar era mult prea greu sa îmi stăpânesc duhul şi să nu plâng... Am izbucnit şi totodată cu mine întreaga casă, şi întreaga familie... A fost o zi de jale, mila care mi-o inspirau cei din jur mă durea, chiar dacă nu trebuia să fie aşa... A trecut o săptămână, şi lumea încă îl plânge, vecinii, surorile fraţii şi cel mai mult cei care i-au fost aproape şi din care a făcut ucenicii lui pentru viaţa aceasta. A încercat să ne ofere totul, şi zicea că nu reuşeşte, dar noi întotdeauna îi ziceam că totul înseamnă familia, înseamnă întelegerea, dragostea de tată şi de mamă atât timp cât mai poţi zice cuiva aceste cuvinte sublime... A plecat fără să spună o vorbă, un om înalt ca un brad, de ajutor din fire, şi bun la suflet. Dacă ar fi să îi pot spune ceva acuma i-aş zice doar atât: "Te iubesc..."

Pentru acel care mi-a fost tată pe acest pământ: Ion Rus

Ne v-om întâlni odată pe plaiul cerului...

Cu drag, familia...

Intamplari

2009-04-03T18:31:00.006+03:00

Se zice că odată, un om care îl iubea mult pe Dumnezeu nu lipsea de la nici un meci de fotbal... Probabil vă gândiți deja că asta nu mai e iubire de Dumnezeu, dar citiți și veți vedea în cele ce urmează o întâmplare intresantă despre această iubire. Se zice că de fiecare dată când auzea că un meci important se desfașoară pe vreun stadion, el era printre primii care își cumpăra biletul și intra pe stadion cu o pancarta inscripționată cu versetul din Biblie: Ioan 3:16. Pancarta era destul de mare, așa încât camerele care filmau la meciul respectiv se opreau câteva secunde în loc și tot stadionul putea să vadă pe ecranul montat într-o parte a stadionului pancarta cu versetul. Se zice că de atunci nu mai lipsește de la nici un meci de care aude și chiar în zilele de azi încă mai merge pe stadioane propovăduind Cuvântul Lui Dumnezeu printr-o singură pancartă... Ce predică le dam colegilor de clasă, oamenilor cu care avem tangență zi de zi, la serviciu sau pe oriunde mergem... Văd ei în noi ceva din Dumnezeu? Un predicator spunea: "Fiți ca paianjenii..." Putem dar să fim ca paianjenii? Ei, măcar că îi dai afară, și sunt nedoriți în casa noastră, intră pe alta parte... Și dacă îl mai dai odată afară iar intră... Ce am putea să învățăm de la ei? PERSEVERENȚĂ! Asta vrea Dumnezeu... Azi am dat examenul pentru școala de șoferi, și am mers 24 de km până în Bistrița fără dosarul cu care trebuia să mă prezint la examen. Am luat un taxi și am venit până acasă iar pe drum, taximetristul cu care am stat de vorbă nu știa multe de Isus... Am încercat să îi spun de El dar nu prea vroia să asculte și de fiecare data schimba subiectul. Am hotărat să renunț la vorbe și să trec la fapte! Așa că până mi-am căutat ghiozdanul, am căutat și un Nou Testament în bibliotecă, am mers la mașină și l-am lăsat pe banchetă fără să observe... Sper ca Dumnezeu să iși facă lucrarea Lui, și să fie mântuit! Dumnezeu a vrut așa, cred eu! Pentru că dacă nu plăteam prețul care l-am stabilit cu taximetristul, el nu auzea de Isus... Sau de multe ori există un prea târziu în viața noastră... Așa că Biblia zice: "Azi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile..." Dumnezeu știe să binecuvînteze, dar El are ce noi nu avem niciodată, și în nici o situație: RĂBDARE!

P.S. Azi trebuie să învățăm ce înseamnă PERSEVERENȚĂ și RĂBDARE!

Dumnezeu să ne ajute să fim pe placul Lui!
Fiți binecuvantați!

Citatele mele...

2008-11-13T08:30:00.000+02:00

"Ochiul, cel mai bun aparat de fotografiat, iar mintea cel mai frumos album!" Ce am vrut să spun prin asta... Mergeam intr-o zi cu autobuzul şi am surprins cateva peisaje pe care aş fi vrut să le am şi acum...si ma gandeam ce frumos ar fi fost ca ochiul meu să fie un aparat de fotografiat...atunci am putea sa strângem o mulţime de imagini pe care am putea sa le arătăm şi altora...albumul minţii e unul foarte complex, in sensul că avem foarte multe imagini in el, dar pacat ca nu le putem arăta si altora...sunt ideile noastre care uneori prind contur, părerile noastre care deseori am vrea să le ştim din partea celorlalţi despre noi chiar... In altă ordine de idei (vorba profesoarei mele de Geografie) ar fi minunat ca ochiul acesta sa fie un aparat de fotografiat...